Cartea poștală a făcut istoria hârtiei și a comunicării. Mulţumită ei, au fost schimbate felicitări și gânduri, între prieteni, îndrăgostiţi și membri ai familiei.
În timp ce cartea poștală are o vârsta de peste 150 de ani, acum există modalităţi mai rapide de a schimba felicitări și gânduri (mms, sms, e-mailul, mesagerie etc.). Dar a cui idee a fost cartea poștală?
Ideea iniţială s-a datorat lui Henrich Von Stephan, un factor poștal care, în 1865, a propus utilizarea „Offenes Postblatt”: un card pre-timbrat care trebuia trimis fără un plic, cu tarif redus.
Propunerea o fost respinsă: este regretabil faptul că comunicaţiile private pot fi văzute de toţi. Mai târziu, în 1869, Hermann Emmanuel (profesor de economie austriacă la Academia Militară din Wienere Stad) a relansat ideea cărţii poștale ca mijloc rapid și strict de comunicare, declinând-o doar pentru comunicaţiile instituţionale.
Propunerea este prezentată într-un articol de ziar care atrage atenţia directorului poștal austriac. Prima carte poștală din lume este Correspondenz-Karte, emisă de Imperiul Austro-Ungar în 1869: un carton de fildeș, pre-timbrat, cu un spaţiu dedicat unui text de până la 20 de cuvinte.
Cartea poștală se remarcă imediat ca un mijloc de comunicare rapid, eficient și economic, comparativ cu scrisoarea tradiţională. Încet se răspândesc primele cărţi poștale ilustrate, însoţite de imagini, tablouri și simboluri, care variază de la o ţară la alta.
În Italia, cartea poștală apare în 1874: primele costă zece centi și prezintă efigia lui Vittorio Emanuele II. Alte imagini recurente sunt Vittoriano, Colosseum, călătorii cu trenul sau tramvaiul, dansurile populare, instrumentele muzicale și scenele ţărănești.
În 1870, în Germania, s-a răspândit „Gruss Aus”: cărţi poștale ilustrate cu colaje litografice din locuri istorice sau turistice și cuvintele „salutări din”.
În primele cărţi poștale ilustrate exista un frontispiciu cu imaginea și un spaţiu alb pentru inserarea textului; faţa acesteie este însă dedicată în întregime adresei și poștelor.
În 1902, „divided back” a fost lansat în Marea Britanie, adoptat ulterior în Italia, Franţa, Germania, Statele Unite și Canada: partea din spate a cărţii poștale este împărţită vertical în două părţi: pe dreapta, un spaţiu rezervat pentru expediere; în stânga comunicările expeditorului. Partea opusă a cărţii poștale este dedicată în întregime ilustraţiei.
De-a lungul istoriei sale, cartea poștală a fost legată de diverse aniversări.
În secolul 19, de exemplu, obiceiul de a trimite felicitări de Crăciun a început să se răspândească. Imaginile portretizate sunt variate: de la subiecte religioase (sfântă familie, peștera din Betleem), la cele laice (pomul de Crăciun, Moș Crăciun).
Carte poștală de Crăciun
Prima Cartă poștală de Crăciun din istorie datează din 1843 și a fost creată de londonezul John Callcott Horsley: înfăţișează o familie care sărbătorește Crăciunul.
Felicitările de Crăciun, în Anglia, cu regina Victoria, devin un adevărat și popular lucru, ceva fără de care nu se poate: una dintre primele cărţi poștale înfăţișează familia ei adunată în jurul bradului de Crăciun.
Tradiţia continuă cu regele George V și soţia sa Maria, care, în 1914, și-au trimis urările de bine trupelor care luptă în primul război mondial printr-o carte poștală; cu Carlo și Diana (ultima carte poștală împreună este din 1991); cu Juan Carlos și Sofia din Spania, care aleg o imagine legată de Naștere.
În Statele Unite, însă, primele cărţi poștale de Crăciun sunt tipărite de Louis Prang în Boston în 1874; după primul război mondial, a apărut Hallmark: o multinaţională încă activă în producerea de cărţi poștale.
Trimiterea unei cărţi poștale are un farmec atemporal: este un gest de afecţiune cu aer de nostalgie, curiozitate, împărtășire.
Frumuseţea suportului de carton, imaginea care înfăţișează locurile sărbătorilor, spaţiul redus pentru cuvinte care constrânge să se spună doar elementele esenţiale – pentru că mai puţin înseamnă, de fapt, mai mult – intimitatea scrisului de mână; pentru mulţi adepţi, cartea poștală, împreună cu ștampila, este o adevărată piesă de colecţionat.
În Italia sunt aproximativ 20 de mii de colecţionari. În Trento există un muzeu, Muzeul de cărţi poștale Salvatore Nuvoli, care colectează peste 35 de mii de cărţi poștale din toate tipurile, care prezintă imagini istorice (Primul Război Mondial, evenimente renascentiste etc.), satiră politică și locaţii turistice (din Trentino și din Tirolul de Sud)